Parfum de pitici

Într-un tramvai, căldură, aglomeraţie mare…
O doamnă, în picioare, ţinându-se de bara de sus.
Alături, un bătrânel care nu mai suportă mirosul urât, de transpiraţie, venind de sub braţul doamnei i se adresează:
– Ascultă cucoană, ce-i mirosul ăsta?!
– Este parfumul meu, pe care îl folosesc zilnic.
– Şi cum se numeşte parfumul ăsta?
– Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici.
– Auzi cucoană, caută bine în cutie, că mie mi se pare că unul din pitici e mort!



Comments are closed.